George Călinescu

Apărut în perioada interbelică, în anul 1938, romanul Enigma Otiliei prezintă câteva aspecte ale burgheziei bucureștene de la începutul secolului XX prin relatarea formării unui tânăr, Felix, care înainte de a-și face o carieră, trăiește experiența primei iubiri cât și cea a relațiilor de familie.

Enigma Otiliei

Nu mi-a plăcut deloc. Firul narativ era și nu era acolo. Înțeleg ca aceste cărți trebuie să scoată in evidență anumite aspecte ale lumii reale, dar se cam prea exagerează. Tânăr mai îndrăgostit ca Felix n-am mai întâlnit. Personaj mai enervant ca Stanică nici atâta. Dacă aveam opțiunea de a omorî pe cineva, era el. Otilia să nu mai zic. Ba cu unu Ba cu altul. Costache iubea banii mai rău decât iubea Ion pământul. Efectiv mi se pare ca aceasta carte este degeaba pentru generația de acum, noi știind deja care sunt lucrurile rele și ne la locul lor. Știm ca nu-i ok sa înșeli, să fii mincinos, să furi etc. Alte chestii noi nu avem ce învața. Și finalul… mai rău nu exista. Nu o suportam de la început pe Otilia, dar parca voia să îmi încerce nervii. Dacă exista o carte pe care am vrut sa o arunc pe geam când am terminat o, e aceasta. Pe scurt, nu mi place cum scrie Călinescu și nu mi place cum percepea bărbatul lumea pe atunci. O pierdere de timp, dar ce sa facem dacă se da la bac? 🤦🏻‍♀️