Name: Zenobia
ISBN: 9780810112551

Gellu Naum

A full-length novel by a member of the Romanian literary avant-garde, Zenobia is the evocation of the singular quest of a Surrealist knight-errant who strives to be true to the gentle demands of his lady in a landscape of snares, desolation, incipient madness, and material poverty magically interrupted by moments of extreme beauty. Love, in all its intimate, carnal communion, lights the path through the dark forest, the streets of Bucharest, and the desert swamps. The narrator, speaking from the depths of love and despair, invites the reader to share his quest.

Zenobia

This is how i view true love. He loved her so much, that he named his own autobiography in her memory, associating her with this badass ancient Egyptian Queen; He was in awe with her. From time to time, i come back to this book and read it or just go through what i marked as relevant-just to remind myself that love still exists. 

Mdy<3

Aveam impresia ca până și tăcerile ei îmi vorbeau despre ceva pe care îl știam demult, ceva imposibil de formulat în cuvinte, simțit de obicei ca o împăcare, ca o știință totala și linistita.

roman

Nona G

Nu am mai citit de mult o carte la finalul căreia să rămân fără cuvinte. Și nu vorbesc aici de sentimentul că am descoperit cea mai cea carte din lume, ci, pur și simplu, sunt incapabilă să formez gânduri coerente. Pentru că acest roman („pohem”) nu este, el însuși, coerent.

Recunosc, eu și suprarealismul nu suntem buni prieteni. Nu mi s-a lipit de suflet, nu-l înțeleg, poate n-am citit cartea asta în starea sau la momentul potrivit. Am și tras de mine zile întregi să ajung la final, a fost o luptă grea. Dar am impresia - și citind acest articol al lui Cristian Teodorescu, mi s-a validat această impresie - că Naum și-a râs, puțin, de noi, cititorii, și de cei care au încercat să-i deslușească intențiile, cu „Zenobia”. A fost mult peste noi, muritorii - n-o spun ironic.

Cartea-i parte poveste de dragoste, parte vis absurd, parte autobiografie. Eu așa am interpretat-o. Și în orice caz, complet egocentrică. Zenobia e o umbră, o prezență de multe ori îndepărtată, așteptând cuminte să fie băgată în seamă. 
Firește, în privința ei n-am să insist prea mult. Periculosul joc al evocării își are limitele și logicile lui, cărora mi se pare necesar să le atenuez ferocea forță de atracție gata oricând să te înghită ca un stomac flămând...
Nu pot să-i reproșez nimic lui Naum. Disecată clinic, scriitura lui nu are nicio imperfecțiune. E, până la urmă, un „pohem” în proză, construit cu foarte mare grijă de-a lungul a 5 ani. Niciun cuvânt nu e în plus sau în locul greșit. (De aici și evaluarea) Doar că... nu am reușit să o pătrund așa cum trebuie. Va trebui s-o recitesc, dar încă nu-mi dau seama în ce context.

Naum Gellu

„Despre Gellu Naum, poetul extraordinar al avangardei românești, nu s-a scris niciodată cu atâta competență ca în Zenobia – o carte neobișnuită, șocantă, provocatoare, de factură singulară în literatura română.“ (Lucian Raicu)